Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 57

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

 Pagina stângă 

prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

făceau parte din personalu spitalului. De altfel

aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

cu personalul spitalui, din pricina mai multor

neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

să prinză o coajă și să se închiză.

/,

 Pagina dreaptă 

 Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus

                                                                                    57

Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.

Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

la Mănăstirea Bisericani.

/,



Transcription saved

 Pagina stângă 

prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

făceau parte din personalu spitalului. De altfel

aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

cu personalul spitalui, din pricina mai multor

neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

să prinză o coajă și să se închiză.

/,

 Pagina dreaptă 

 Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus

                                                                                    57

Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.

Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

la Mănăstirea Bisericani.

/,




Transcription history
  • October 11, 2018 12:59:28 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     Pagina dreaptă 

     Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus

                                                                                        57

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.

    /,



  • October 11, 2018 12:52:40 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     Pagina dreaptă 

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.

    /,




  • October 11, 2018 12:46:18 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     dreapta 

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.

    /,




  • October 11, 2018 12:34:42 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     dreapta 

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.

    /,




  • January 23, 2018 22:05:21 Aurelia Mircescu

     stânga 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     dreapta 

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.

    /,




  • January 23, 2018 22:04:16 Aurelia Mircescu

     stânga 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     dreapta 

    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.




  • January 23, 2018 22:02:00 Aurelia Mircescu

     stânga 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.

    /,

     dreapta 


    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24

    și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.




  • January 23, 2018 22:00:32 Aurelia Mircescu

     stânga 

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.


    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24

    și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.




  • March 24, 2017 21:50:38 Iulia ?i?oc-T?ma?

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandri la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucand ...  mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu Soșia sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.


    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am

    ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24

    și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos

    care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el

    la Mănăstirea Bisericani.




  • March 24, 2017 21:47:16 Iulia ?i?oc-T?ma?

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandri la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel meam

    petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului

    sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui

    pe ei jucand ...  mă distra pe mine.

    În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de

    Artistul Ohiug cu Soșia sa, căci ei amândoi

    făceau parte din personalu spitalului. De altfel

    aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și

    prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,

    deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și

    cu personalul spitalui, din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă

    vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.


    Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi

    de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa

    Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit

    într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman

    la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,

    Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am




  • March 24, 2017 21:32:18 Iulia ?i?oc-T?ma?
  • March 24, 2017 20:42:35 Vladoiu Maria Madalina

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsanotri la Pădure și

    până seara ne cânta din vioară. Astfel neam 

    petrecur zilele amare, din spitalul Dăniceăti. În

    toate Duminicele și sărbătorile, în cartea spitalului

    sau la Pădure, chemam fete și băeți din sat și

    Costică Burcea le cânta din Vioară. Așa că văzândui 

    Pe iei jucând parcă mă distra pe mine

    În ziua de 10 mai am avut o scrisoare dată de 

    Artistul Ohiug cu Soția sa. căci ei amandoi

    făceau parte din personalul spitalului. De altfel

    aici au făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și 

    prietene, pe care le au scrise în carnetul de adrese,

    deși erau missing umblau în Cârje. După mai

    multe dificultăți ce le-am avut cu doctorulu și

    cu personalul spitalului; din pricina mai multor

    neajunsuri ce ni se faceau. Au căutat, să mă

    vindece mai iute, pe mine și pe plutonier, ca să poată

    scăpa de noi. În furie arzându-mă în mai

    multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana

    să prinză o coajă și să se închiză.


     ... Partea dreaptă

    Și odată cu închiderea rănei mea facut bilet

    de Eșire și de evacuare la Azilul de Infrimi

    de la Mănăstirea văratec. Iam cerut să îmi dea 

    drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.

    Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa 

    Mănăstire. În ziua de 23 Mai 1917mam suit

    într-o căruță, meam luat adio de la tovarășii mei 

    de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi

    ma despărțeau de ei. Am trecut prin satele Spiridon

    Băltești, Brătianu, Elisabeta Doamna. și am

    ajuns pe la ora 4 p.m. în Roman. În zile de 24

    și 25 Mai 1917 am stat în Roman. Iar în ziua

    de 26 Mai 1917, împreună cu un alt reformat, missing

    care mergea la Mănăstirea Bisericani. am pornit în

    direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.

    Am trecut prin satele: Dulcești, Bozicui,Girovi,

    și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3 p.m. De aici

    am pornit cu acel reformat săl duc întâi pe el 

    la Mănăstirea Bisericani.


  • March 24, 2017 20:23:27 Vladoiu Maria Madalina

    prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsan


Description

Save description
  • 46.7376775||26.9941937||

    Dămieneşti

  • 46.8143562||26.9947023||

    satul Băluseşti

  • 46.9333781||26.9265451||

    Roman

  • 46.9616256||26.788889||

    Dulceşti

  • 46.9488584||26.5012589||

    Girovu

  • 46.9299616||26.3779793||

    Piatra Neamţ

  • 46.9587541||26.2380338||

    Mănăstirea Bisericani

  • 45.9426198||24.94911000000002||

    Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova

    ||1
Location(s)
  • Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
  • Document location Dămieneşti
  • Additional document location satul Băluseşti
  • Additional document location Roman
  • Additional document location Dulceşti
  • Additional document location Girovu
  • Additional document location Piatra Neamţ
  • Additional document location Mănăstirea Bisericani


ID
6215 / 142307
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Dumitru Monica Bianca
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


May 10, 1917 – May 26, 1917
  • Română

  • Eastern Front

  • Artillery
  • Conscientious Objection
  • Home Front
  • Medical
  • Prisoners of War
  • Recruitment and Conscription
  • Tanks and Armoured Fighting Vehicles
  • Transport
  • Trench Life



Notes and questions

Login to leave a note