Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 160

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

82

’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner; =

Prinsonerul

I                                                                                                                              V

Părăsit de lume, și de libertate                                                           De giaba e tot, ori și ce sperare

Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis                                                      Tot așteaptă blând, cuprins de durere       

Departe de ai lui, în străinătate                                                          Ca să vină sfânta, di de libertate 

Și și petrece, vieața sa în plâns.                                                          Dar par’ că-i legată, căci numai sosește 


II                                                                                                                             VI

În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,                                       Sângele-i răcește, inima nu-i bate 

Cătră creator, pentru (a) fiul său                                                        Ia perit puterea sau înbolnăvit

Ca să-i dea putere, să-i dea libertate                                                 In oftat și’n plâns, jalnic acum zace

Și să îl aducă, viu la sânul ei                                                                Și ca plată’n urmă, mortea lau învins 


III                                                                                                                            VII

Mare Împărate, sfinte Creator                                                            Ia întins păharul, cu obrăznicie 

O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune                                             Și ia poruncit, primește’l! și’l bea!

Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor                                                Atunci a privito, cu mare uimire

Privind desperat, sus in albestrime                                                   Strigând, ajutor! nu mă lăsa scumpă mama mea!


IV                                                                                                                           VIII

O privește Sfinte, la min’ în prinsore                                                Dar mortea tirană îl și zugrumase 

Doar sunt o personă, a Ta creatură                                                 El răgușit mai zisă, acestea cu oftate;

Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare                                                        Rămas bun iubiți; dorită mamă tată

Căci de nu a mea, inimă să uscă                                                       Eu mor astăzi trist, și fără libertate.


Combinată de mine DNistor ca soldat prinsoner de război, in

Aonogahara 1918 27/VIII. Japania.


Transcription saved

82

’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner; =

Prinsonerul

I                                                                                                                              V

Părăsit de lume, și de libertate                                                           De giaba e tot, ori și ce sperare

Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis                                                      Tot așteaptă blând, cuprins de durere       

Departe de ai lui, în străinătate                                                          Ca să vină sfânta, di de libertate 

Și și petrece, vieața sa în plâns.                                                          Dar par’ că-i legată, căci numai sosește 


II                                                                                                                             VI

În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,                                       Sângele-i răcește, inima nu-i bate 

Cătră creator, pentru (a) fiul său                                                        Ia perit puterea sau înbolnăvit

Ca să-i dea putere, să-i dea libertate                                                 In oftat și’n plâns, jalnic acum zace

Și să îl aducă, viu la sânul ei                                                                Și ca plată’n urmă, mortea lau învins 


III                                                                                                                            VII

Mare Împărate, sfinte Creator                                                            Ia întins păharul, cu obrăznicie 

O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune                                             Și ia poruncit, primește’l! și’l bea!

Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor                                                Atunci a privito, cu mare uimire

Privind desperat, sus in albestrime                                                   Strigând, ajutor! nu mă lăsa scumpă mama mea!


IV                                                                                                                           VIII

O privește Sfinte, la min’ în prinsore                                                Dar mortea tirană îl și zugrumase 

Doar sunt o personă, a Ta creatură                                                 El răgușit mai zisă, acestea cu oftate;

Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare                                                        Rămas bun iubiți; dorită mamă tată

Căci de nu a mea, inimă să uscă                                                       Eu mor astăzi trist, și fără libertate.


Combinată de mine DNistor ca soldat prinsoner de război, in

Aonogahara 1918 27/VIII. Japania.



Transcription history
  • March 24, 2017 05:58:28 Raluca Man

    82

    ’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner; =

    Prinsonerul

    I                                                                                                                              V

    Părăsit de lume, și de libertate                                                           De giaba e tot, ori și ce sperare

    Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis                                                      Tot așteaptă blând, cuprins de durere       

    Departe de ai lui, în străinătate                                                          Ca să vină sfânta, di de libertate 

    Și și petrece, vieața sa în plâns.                                                          Dar par’ că-i legată, căci numai sosește 


    II                                                                                                                             VI

    În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,                                       Sângele-i răcește, inima nu-i bate 

    Cătră creator, pentru (a) fiul său                                                        Ia perit puterea sau înbolnăvit

    Ca să-i dea putere, să-i dea libertate                                                 In oftat și’n plâns, jalnic acum zace

    Și să îl aducă, viu la sânul ei                                                                Și ca plată’n urmă, mortea lau învins 


    III                                                                                                                            VII

    Mare Împărate, sfinte Creator                                                            Ia întins păharul, cu obrăznicie 

    O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune                                             Și ia poruncit, primește’l! și’l bea!

    Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor                                                Atunci a privito, cu mare uimire

    Privind desperat, sus in albestrime                                                   Strigând, ajutor! nu mă lăsa scumpă mama mea!


    IV                                                                                                                           VIII

    O privește Sfinte, la min’ în prinsore                                                Dar mortea tirană îl și zugrumase 

    Doar sunt o personă, a Ta creatură                                                 El răgușit mai zisă, acestea cu oftate;

    Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare                                                        Rămas bun iubiți; dorită mamă tată

    Căci de nu a mea, inimă să uscă                                                       Eu mor astăzi trist, și fără libertate.


    Combinată de mine DNistor ca soldat prinsoner de război, in

    Aonogahara 1918 27/VIII. Japania.


  • March 21, 2017 07:22:04 Raluca Man

    ’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner;

    Prinsonerul

    I

    Părăsit de lume, și de libertate

    Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis

    Departe de ai lui, în străinătate

    Și’ și petrece, vieața sa în plâns.


    II

    În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,

    Cătră creator, pentru (a) fiul său

    Ca să-i dea putere, să-i dea libertate

    Și să îl aducă, viu la sânul ei


    III

    Mare Împărate, sfinte Creator

    O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune

    Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor

    Privind desperat, sus în albestrime


    IV

    O privește Sfinte, la min’ în prinsore

    Doar sunt o personă, a Ta creatură

    Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare

    Căci de nu a mea, inimă să uscă


    V

    De giaba e tot, ori și ce sperare

    Tot așteaptă blând, cuprins de durere

    Ca să vină sfânta, zi de libertate

    Dar par’ că-i legată, căci numai sosește


    VI

    Sângele-i răcește, inima nu-i bate

    Ia perit puterea sau înbolnăvit

    În oftat și’n plâns, jalnic acum zace

    Și ca plată’n urmă, morta lau învins


    VII

    Ia întins păharul, cu obrăznicie

    Și ia poruncit, primește’l! și’l bea!

    Atunci a privito, cu mare uimire

    Strigând, ajutor! nu mă lăsa scumpă mama mea!


    VII

    Dar mortea tirană îl și zugrumase

    El răgușit mai zisă, acestea cu oftate;

    Rămas bun iubiți; dorită mamă tată

    Eu mor astăzi trist, și fără libertate.

    Combinată de mine DNistor ca soldat prinsoner de război, in

    Aonogahara 1918 27/VIII. Japania.



  • March 21, 2017 07:15:20 Raluca Man

    ’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner;

    Prinsonerul

    I

    Părăsit de lume, și de libertate

    Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis

    Departe de ai lui, în străinătate

    Și’ și petrece, vieața sa în plâns.


    II

    În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,

    Cătră creator, pentru (a) fiul său

    Ca să-i dea putere, să-i dea libertate

    Și să îl aducă, viu la sânul ei


    III

    Mare Împărate, sfinte Creator

    O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune

    Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor

    Privind desperat, sus în albestrime


    IV

    O privește Sfinte, la min’ în prinsore

    Doar sunt o personă, a Ta creatură

    Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare

    Căci de nu a mea, inimă să uscă


    V

    De giaba e tot, ori și ce sperare

    Tot așteaptă blând, cuprins de durere

    Ca să vină sfânta, zi de libertate

    Dar par’ că-i legată, căci numai sosește


    VI

    Sângele-i răcește, inima nu-i bate

    Ia perit puterea sau înbolnăvit

    În oftat și’n plâns, jalnic acum zace

    Și ca plată’n urmă, morta lau învins


    VII

    Ia întins păharul, cu obrăznicie

    Și ia poruncit, primește’l! și’l bea!

    Atunci a privito, cu mare uimire

    Strigând, ajutor! nu mă lăsa scumpă mama mea!


    VII

    Dar mortea tirană îl și zugrumase

    El răgușit mai zisă, acestea cu oftate;

    Rămas bun iubiți; dorită mamă tată

    Eu mor astăzi trist, și fără libertate.

    Combinată de mine DNistor ca soldat prinsoner de război, in

    Aonogahara 1918 27/VIII. Japania.



  • March 21, 2017 06:52:41 Raluca Man

    ’lume, zău că o țîră e cam greu, Vedeți dragi mei așa e vieața de prinsoner;

    Prinsonerul

    I

    Părăsit de lume, și de libertate

    Stă posomorît, prinsoneru’ ’nchis

    Departe de ai lui, în străinătate

    Și’ și petrece, vieața sa în plâns.


    II

    În genunchi să roagă, alui scumpă mamă,

    Cătră creator, pentru (a) fiul său

    Ca să-i dea putere, să-i dea libertate

    Și să îl aducă, viu la sânul ei


    III

    Mare Împărate, sfinte Creator

    O primeștemi Sfinte, a mea rugăciune

    Ce țio înalți cu lacrămi, pentru ajutor

    Privind desperat, sus în albestrime


    IV

    O privește Sfinte, la min’ în prinsore

    Doar sunt o personă, a Ta creatură

    Ajută-mi și mie, dă-mi eliberare

    Căci de nu a mea, inimă să uscă


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70235
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/



  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note