Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 156

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

80

; dacă o mănănc acum, mâne totă iua voi răbda fome ca un câne pribeag. Apoi

și fără de aceia, mâncam frumos cu cumpăt și cu cruțare, ca vei Domne să nu mĭ 

ingreunez stomacul.(ha,ha,ha,) De multe ori culcândumă sara așa flămând, mă

visam noptea pe la noi acasă, mi să părea că mâncam; cârnați, brânză, lapte și papă

cu coleșă caldă, hei; Domne fericit mă mai simțeam eu atunci, barănii in vis

eram sătul, că iua și așa răbdam destulă fome. Treḑîndumă eram tot flămând

atunci mă scărpinam in cap, eară mațele îmi corăia de pare că mi cânta; ,, Ce stai

bade supărat, nebeut și nemâncat, Gura ți sau nțăpenit, de pre noi nu neai hrănit."

Ce am avut de făcut? numai să înghit gol, ca și altu cu  pită , suspinam și oftam

din adâncul inimei, cugetând că și mie îmi va ajuta odata Dzeu ca la totă lumea,

de nu viu, barămi mort. Vara trecuse, earna sosisă, acum nu ne mai da prin cap, că 

vom merge acasă, așa neam lăsat in mâna sorți ce vrea bunul Dzeu. Peste earna au

fost foarte frig, vântul sufla cu putere și întra cum îi plăcea in baracă, cu pălărica in 

cap, așa încât ne descoperea noptea de țoluri. Noptea nu puteam durmi de frig, și de

vânza îngreunată de fòme, hei de multe ori am trăbuit să visez ; coleșile cele mari cu 

pături cu brânză scăldate în unsòre, și căsuța nostră cea bună și caldă, însă tote au fo

zadarnic, fiind că trecea cu noptēa. Trist mai eram când mă puneam la prânz in câșlegi,

(carneval) ca dejun aveam ; puțină pită și o cească ( uleică) cu tei și cu puțin

zahar, eară când îmbucam îmi aduceam aminte; că acasă la noi acum vor fi

prânzind in casă caldă ; coleșă cu cârnați sau tocană de carne de porc afumată

brânză, lapte, òuă etc., cum ași fi mâncat și eu bucuros astfel de mâncări, însă 

pofta mea rămânea ,,acățată in cui ", ca din zicală. Sosisă și sfântul Crăciun

insă lam petececut cam supărați vădênd că tot in prinsòre lam ajuns, sau că

el neau ajuns pre noi. Așa dragi mei, ani tot trec de pare că-i mână cine vor de



Transcription saved

80

; dacă o mănănc acum, mâne totă iua voi răbda fome ca un câne pribeag. Apoi

și fără de aceia, mâncam frumos cu cumpăt și cu cruțare, ca vei Domne să nu mĭ 

ingreunez stomacul.(ha,ha,ha,) De multe ori culcândumă sara așa flămând, mă

visam noptea pe la noi acasă, mi să părea că mâncam; cârnați, brânză, lapte și papă

cu coleșă caldă, hei; Domne fericit mă mai simțeam eu atunci, barănii in vis

eram sătul, că iua și așa răbdam destulă fome. Treḑîndumă eram tot flămând

atunci mă scărpinam in cap, eară mațele îmi corăia de pare că mi cânta; ,, Ce stai

bade supărat, nebeut și nemâncat, Gura ți sau nțăpenit, de pre noi nu neai hrănit."

Ce am avut de făcut? numai să înghit gol, ca și altu cu  pită , suspinam și oftam

din adâncul inimei, cugetând că și mie îmi va ajuta odata Dzeu ca la totă lumea,

de nu viu, barămi mort. Vara trecuse, earna sosisă, acum nu ne mai da prin cap, că 

vom merge acasă, așa neam lăsat in mâna sorți ce vrea bunul Dzeu. Peste earna au

fost foarte frig, vântul sufla cu putere și întra cum îi plăcea in baracă, cu pălărica in 

cap, așa încât ne descoperea noptea de țoluri. Noptea nu puteam durmi de frig, și de

vânza îngreunată de fòme, hei de multe ori am trăbuit să visez ; coleșile cele mari cu 

pături cu brânză scăldate în unsòre, și căsuța nostră cea bună și caldă, însă tote au fo

zadarnic, fiind că trecea cu noptēa. Trist mai eram când mă puneam la prânz in câșlegi,

(carneval) ca dejun aveam ; puțină pită și o cească ( uleică) cu tei și cu puțin

zahar, eară când îmbucam îmi aduceam aminte; că acasă la noi acum vor fi

prânzind in casă caldă ; coleșă cu cârnați sau tocană de carne de porc afumată

brânză, lapte, òuă etc., cum ași fi mâncat și eu bucuros astfel de mâncări, însă 

pofta mea rămânea ,,acățată in cui ", ca din zicală. Sosisă și sfântul Crăciun

insă lam petececut cam supărați vădênd că tot in prinsòre lam ajuns, sau că

el neau ajuns pre noi. Așa dragi mei, ani tot trec de pare că-i mână cine vor de




Transcription history
  • March 23, 2017 14:02:40 Andreea Pop

    80

    ; dacă o mănănc acum, mâne totă iua voi răbda fome ca un câne pribeag. Apoi

    și fără de aceia, mâncam frumos cu cumpăt și cu cruțare, ca vei Domne să nu mĭ 

    ingreunez stomacul.(ha,ha,ha,) De multe ori culcândumă sara așa flămând, mă

    visam noptea pe la noi acasă, mi să părea că mâncam; cârnați, brânză, lapte și papă

    cu coleșă caldă, hei; Domne fericit mă mai simțeam eu atunci, barănii in vis

    eram sătul, că iua și așa răbdam destulă fome. Treḑîndumă eram tot flămând

    atunci mă scărpinam in cap, eară mațele îmi corăia de pare că mi cânta; ,, Ce stai

    bade supărat, nebeut și nemâncat, Gura ți sau nțăpenit, de pre noi nu neai hrănit."

    Ce am avut de făcut? numai să înghit gol, ca și altu cu  pită , suspinam și oftam

    din adâncul inimei, cugetând că și mie îmi va ajuta odata Dzeu ca la totă lumea,

    de nu viu, barămi mort. Vara trecuse, earna sosisă, acum nu ne mai da prin cap, că 

    vom merge acasă, așa neam lăsat in mâna sorți ce vrea bunul Dzeu. Peste earna au

    fost foarte frig, vântul sufla cu putere și întra cum îi plăcea in baracă, cu pălărica in 

    cap, așa încât ne descoperea noptea de țoluri. Noptea nu puteam durmi de frig, și de

    vânza îngreunată de fòme, hei de multe ori am trăbuit să visez ; coleșile cele mari cu 

    pături cu brânză scăldate în unsòre, și căsuța nostră cea bună și caldă, însă tote au fo

    zadarnic, fiind că trecea cu noptēa. Trist mai eram când mă puneam la prânz in câșlegi,

    (carneval) ca dejun aveam ; puțină pită și o cească ( uleică) cu tei și cu puțin

    zahar, eară când îmbucam îmi aduceam aminte; că acasă la noi acum vor fi

    prânzind in casă caldă ; coleșă cu cârnați sau tocană de carne de porc afumată

    brânză, lapte, òuă etc., cum ași fi mâncat și eu bucuros astfel de mâncări, însă 

    pofta mea rămânea ,,acățată in cui ", ca din zicală. Sosisă și sfântul Crăciun

    insă lam petececut cam supărați vădênd că tot in prinsòre lam ajuns, sau că

    el neau ajuns pre noi. Așa dragi mei, ani tot trec de pare că-i mână cine vor de



Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70231
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/



  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note