Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 102

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

53

                          De la Hong-Kong până la Amoj

Călătoria de la Hong-Kong până la Amoj, au durat două zile și o noapte, pre mare

nu am avut furtună mare, o furtună mai mică nice nu e de lipsă să o amintim, căci 

de așa ceva nu să sfârșesc matrozi. A doua zi Marți în 24 Febr. pe la 5 ore seara am sosit

în Amoj, oraș chino-Japonez, cu un port de război amândouă statelor, locuitori

sunt cea mai mare parte chinezi și puțini japani. Acest oraș nu îl voi uita eu nice

odată, fiind că cât ceam soait în port, neau și mânat oficeri pre vreo șasă matrozi

cu o luntre in oraș la oficiul poștal, ca să aducem epistolele (poșta) dacă 

cumva neau sosit din Europa. Au prins a se întuneca ca în ead, orașul era cam

departe de unde stam noi cu vaporul, eară noi nu știeam rândul fiind că atuncea venisărăm

prima dată în acest oraș, oficeri neau dat mapa orașului și 

un compas, și la fiecare câte un pistol ca se ne apărăm dacă cumva near atăca 

vreo bandă de hoți chinezească, pentru că chinezi sunt mari tâlhari. Destuli

aceea că am plecat, așa era de întunerec, încât nu vedeam înainte mai nimic, matrozi

mânau luntrea bărbătește, cară eu o cârmueam, cum mergeam iute numai 

deodată jup! horști! să aude, eară noi toți am căzut unul peste altul, va

se zică am sărit cu luntrea pe o stâncă ce era subt apă în mare, fiind întunerec

nu am văzuto de pe stâncă cu lopețile de mânat, dară de sguduitura cea mare, ni sau stins

și fălinarul ce îl aveam în luntre ca să vedem compasul, aprinjore (lemnuță)

nu aveam nice unul, pentru că la matrozi nu lie permis să-și tînă la sine aprinjore.

E bine, acum nu ne vedeam nice noi unul pe altul în luntre de întunerec ce 

era, de cum să mergem înainte să căutăm orașul. Mergând mai înainte prin 

întunerec numai ce ne trezim că ne ciocnim cu luntrea de-o altă luntre chineză

Transcription saved

53

                          De la Hong-Kong până la Amoj

Călătoria de la Hong-Kong până la Amoj, au durat două zile și o noapte, pre mare

nu am avut furtună mare, o furtună mai mică nice nu e de lipsă să o amintim, căci 

de așa ceva nu să sfârșesc matrozi. A doua zi Marți în 24 Febr. pe la 5 ore seara am sosit

în Amoj, oraș chino-Japonez, cu un port de război amândouă statelor, locuitori

sunt cea mai mare parte chinezi și puțini japani. Acest oraș nu îl voi uita eu nice

odată, fiind că cât ceam soait în port, neau și mânat oficeri pre vreo șasă matrozi

cu o luntre in oraș la oficiul poștal, ca să aducem epistolele (poșta) dacă 

cumva neau sosit din Europa. Au prins a se întuneca ca în ead, orașul era cam

departe de unde stam noi cu vaporul, eară noi nu știeam rândul fiind că atuncea venisărăm

prima dată în acest oraș, oficeri neau dat mapa orașului și 

un compas, și la fiecare câte un pistol ca se ne apărăm dacă cumva near atăca 

vreo bandă de hoți chinezească, pentru că chinezi sunt mari tâlhari. Destuli

aceea că am plecat, așa era de întunerec, încât nu vedeam înainte mai nimic, matrozi

mânau luntrea bărbătește, cară eu o cârmueam, cum mergeam iute numai 

deodată jup! horști! să aude, eară noi toți am căzut unul peste altul, va

se zică am sărit cu luntrea pe o stâncă ce era subt apă în mare, fiind întunerec

nu am văzuto de pe stâncă cu lopețile de mânat, dară de sguduitura cea mare, ni sau stins

și fălinarul ce îl aveam în luntre ca să vedem compasul, aprinjore (lemnuță)

nu aveam nice unul, pentru că la matrozi nu lie permis să-și tînă la sine aprinjore.

E bine, acum nu ne vedeam nice noi unul pe altul în luntre de întunerec ce 

era, de cum să mergem înainte să căutăm orașul. Mergând mai înainte prin 

întunerec numai ce ne trezim că ne ciocnim cu luntrea de-o altă luntre chineză


Transcription history
  • March 23, 2017 13:38:42 Ana-Maria Tambrea

    53

                              De la Hong-Kong până la Amoj

    Călătoria de la Hong-Kong până la Amoj, au durat două zile și o noapte, pre mare

    nu am avut furtună mare, o furtună mai mică nice nu e de lipsă să o amintim, căci 

    de așa ceva nu să sfârșesc matrozi. A doua zi Marți în 24 Febr. pe la 5 ore seara am sosit

    în Amoj, oraș chino-Japonez, cu un port de război amândouă statelor, locuitori

    sunt cea mai mare parte chinezi și puțini japani. Acest oraș nu îl voi uita eu nice

    odată, fiind că cât ceam soait în port, neau și mânat oficeri pre vreo șasă matrozi

    cu o luntre in oraș la oficiul poștal, ca să aducem epistolele (poșta) dacă 

    cumva neau sosit din Europa. Au prins a se întuneca ca în ead, orașul era cam

    departe de unde stam noi cu vaporul, eară noi nu știeam rândul fiind că atuncea venisărăm

    prima dată în acest oraș, oficeri neau dat mapa orașului și 

    un compas, și la fiecare câte un pistol ca se ne apărăm dacă cumva near atăca 

    vreo bandă de hoți chinezească, pentru că chinezi sunt mari tâlhari. Destuli

    aceea că am plecat, așa era de întunerec, încât nu vedeam înainte mai nimic, matrozi

    mânau luntrea bărbătește, cară eu o cârmueam, cum mergeam iute numai 

    deodată jup! horști! să aude, eară noi toți am căzut unul peste altul, va

    se zică am sărit cu luntrea pe o stâncă ce era subt apă în mare, fiind întunerec

    nu am văzuto de pe stâncă cu lopețile de mânat, dară de sguduitura cea mare, ni sau stins

    și fălinarul ce îl aveam în luntre ca să vedem compasul, aprinjore (lemnuță)

    nu aveam nice unul, pentru că la matrozi nu lie permis să-și tînă la sine aprinjore.

    E bine, acum nu ne vedeam nice noi unul pe altul în luntre de întunerec ce 

    era, de cum să mergem înainte să căutăm orașul. Mergând mai înainte prin 

    întunerec numai ce ne trezim că ne ciocnim cu luntrea de-o altă luntre chineză


  • March 23, 2017 13:12:29 Ana-Maria Tambrea

    53

                              De la Hong-Kong până la Amoj

    Călătoria de la Hong-Kong până la Amoj, au durat două zile și o noapte, pre mare

    nu am avut furtună mare, o furtună mai mică nice nu e de lipsă să o amintim, căci 

    de așa ceva nu să sfârșesc matrozi. A doua zi Marți în 24 Febr. pe la 5 ore seara am sosit în Amoj, oraș chino-Japonez, cu un port de război amândouă statelor, locuitori

    sunt cea mai mare parte chinezi și puțini japani. Acest oraș nu îl voi uita eu nice

    odată, fiind că cât ceam soait în port, neau și mânat oficeri pre vreo șasă matrozi

    cu o luntre in oraș la oficiul poștal, ca să aducem epistolele (poșta) 


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70177
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/



  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note