Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 78

• March 23, 2017 14:01:23 Ciobanu Lacramioara

  de mare, tăte cu preți enorm. Pământul e forte productiv, ca și in India

  anterioară, clima e forte sănătoasă, să ințelege de sine căci căldura e forte

  mare, un european forte cu greu o pote suferi, și forte să subție de atăta

  asudat, până să decidă cu căldura. In acest port cară am vădut o noutate,

  lucrul de mirare și anume: Indieni de aceea ca in Colombo umbla in grupe

  numărăsă pe la tote vaporele, cunește luntriță nici pentru un om, de

  mărimea unei covățici de scăldat prunei, și dacă le arunca cineva în

  mare un puiișor (10 cenți) sărea din luntriță cu capul in jos in mare și o 

  prindea, umbla cu ochi deschiși prin apa cea sărată, ca vai de capul lor,

  căci greu mai trăiesc acești omeni, nu ca pe la noi pe „Valea Someșului”,

  și tot zic omeni de pe la noi că sunt năcăjiți, atunci ca să zică acești

  omeni amărâți, care pentru cruceri (cent) sunt sâliți să sară in mare

  in punerea capului, sau să tragă in ham in loc de cai. Dară ce să zici, cine

  nau umblat prin șume nu știe că sunt omeni și mai năcăjiți cu zece

  părți-ca dânși, ca și epurele desperat, și acesta credusă că el e mai năcăjit

  pre lume, și plecând să să înece in apă, atunci sau și oprit de a se sinucide,

  vădând că mai sunt ființă și mai necăjite ca el, Oșa și omeni

  de pe la noi „să umble prin Osia ar fi mulțămi cu sortea lor, și nu

  s-ar mai căii pururea că suntem năcăjiți, trecută așa e omul neumblat

  prin lume, iși tot face idei că alte poporă ar traii cu mult mai bine

  ca el. Marți in 24 Septembrie pe la șapte ore sara am plecat din port luând

  calea spre orașul Hong-Kong, toți eram curioși că ce vom

  mai vedea acum din nou preunde mergem.

  
  

  • Revert to this revision

Description