Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 26

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai

privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai 

tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.

A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul 

Budapesta chear la gara centrală (központi állómás). Aci neam dat

jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă póte mă vor râde. 

Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am audit că prin orașe

mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszök.)

Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și

Transcription saved

tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai

privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai 

tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.

A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul 

Budapesta chear la gara centrală (központi állómás). Aci neam dat

jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă póte mă vor râde. 

Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am audit că prin orașe

mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszök.)

Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și


Transcription history
  • March 24, 2017 13:14:43 Anca Docolin

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai 

    tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

    miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.

    A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală (központi állómás). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă póte mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am audit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszök.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și

  • March 24, 2017 13:10:31 Anca Docolin

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai 

    tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

    miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.

    A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală (központi allómas). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și


  • March 24, 2017 13:06:59 Anca Docolin

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai 

    tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

    miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.

    A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală (kozponti allomas). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și


  • March 21, 2017 17:36:30 Alina Bancila

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai 

    tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la 

    miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-

    rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și


  • March 21, 2017 13:09:50 Alina Bancila

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai 

    tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la 

    miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-

    rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și


  • March 21, 2017 13:09:38 Alina Bancila

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai 

    tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la 

    miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și 

    plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-

    rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul 

    Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat

    jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam 

    uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine. 

    O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde. 

    Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe

    mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)

    Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a 

    jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și 


  • March 21, 2017 13:04:19 Alina Bancila

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle 

    mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai

    privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot 

    așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai 

    tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la 

    miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos, 

    la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din 

    Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai 

    departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din 

    cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci

    începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer

    ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam 

    l


  • March 21, 2017 12:54:17 Alina Bancila

    tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți 

    cu pălăriea, aseminea și ei 


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70095
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/



  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note