Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 17
Transcription
Transcription history
-
fac tot ce îmi era datoriea, totuși nu puteam să intru în vòea
tati, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea
lui nu eram luat în doi bani răi, în tot timpul cât am fost acasă.
Alți òmeni din vecini și din sat toți mă lăuda înaintea lui pentru
hărnicia mea şi lucrul ce·l făceam eu; o samă zicea către tata; să am
eu aşa un copil harnic ca a tău mă Niculaie nu ma·și da pe mult,
eară el de-atâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că
când dòrme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară
acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa să-l țîie Dzeu cu sănătate
eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tòte la o parte, să
ne întorcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns
și vreo dòuă lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu
carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tòte, până
ce am ajuns cu vorba că eu încă ași voi să intru la miliție ca voluntari,
spunândui; că vede bine că de aceasta sòrte tot nu voi scăpa
eu, ori acum sau mai târzîu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea
lui sau și învoit, zicândumi să întreb și pre mămuca. Făcândui
de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot odată
au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis blând; ore ce
țo dat prin cap de vreai să meri catană? Atunci eu eam deslegat
tot lucrul din fir în păr, eară ea nu au dis altceva decât; bine
bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami.
A dòua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței cu Funer Istvàn
el chear venisă din Budapesta acasă, vorbind cu el meau povestit
-
fac tot ce îmi era datoriea, totuși nu puteam să intru în vòea
tati, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea
lui nu eram luat în doi bani răi, în tot timpul cât am fost acasă.
Alți òmeni din vecini și din sat toți mă lăuda înaintea lui pentru
hărnicia mea şi lucrul cel făceam eu; o samă zicea către tata; să am
eu aşa un copil harnic ca a tău mă Niculaie nu mași da pe mult,
eară el de-atâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că
când dòrme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară
acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa săl țîie Dzeu cu sănătate
eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tòte la o parte, să
ne întorcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns
și vreo dòuă lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu
carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tòte, până
ce am ajuns cu vorba că eu încă ași voi să intru la miliție ca voluntari,
spunândui; că vede bine că de aceasta sòrte tot nu voi scăpa
eu, ori acum sau mai târzîu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea
lui sau și învoit, zicândumi să întreb și pre mămuca. Făcândui
de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot odată
au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis blând; ore ce
țo dat prin cap de vreai să meri catană? Atunci eu eam deslegat
tot lucrul din fir în păr, eară ea nu au dis altceva decât; bine
bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami.
A dòua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței cu Funer Istvàn
el chear venisă din Budapesta acasă, vorbind cu el meau povestit
-
fac tot ce îmi era datoriea, totuși nu puteam să intru în voea tati, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea lui nu eram luat în doi bani răi, în tot timpul cât am fost acasă. Alți omeni din vecini și din sat toți mă lăuda înaintea lui pentru hărnicia mea pentru lucrul cel făceam eu; o samă zicea către tata; să am eu un copil așa harnic ca a tău, mă Niculae nu mași da pe mult, eară el de-atâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că când dorme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa săl țiie Dzeu cu sănătate eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tote la o parte, să ne întorcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns și vreo două lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tote, până ce am ajuns cu vorba că eu încă ași voi să intru la miliție ca voluntari, spunândui; că vede bine că de aceasta sorte tot nu voi scăpa eu, ori acum sau mai târzîu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea lui sau și învoit, zicândumi să întrebe și pre mămuca. Făcândui de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot odată au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis blând; ore ce țo dat prin cap de vreai să meri catană? Atunci eu am deslegat tot lucrul din fir în păr, eară ea nu au dzis altceva decât; bine bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami. A doua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței, cu Funer Istvàn el chear venisă din Budapesta acasă, vorbind cu el meau poves-
-
fac tot ce îmi era datorie, totuși nu puteam să intru în voea tatii, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea lui nu eram luat în doi bani, răi, în tot timpul cât am fost acasă. Alți omeni din vecini și din sat toți mă lăudau înaintea lui pentru hărnicia mea pentru lucrul cel făceam eu; o samă zicea către tata; să am eu un copil așa harnic ca a tău, mă Miculae nu maș da pe mult, eară el d-eaatâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că când dorme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa săl țiie Dzeu cu sănătate eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tote la o parte, să ne întoarcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns și vreo două lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tote, până ce am ajuns cu vorba că eu încă își voi să intru la miliție ca voluntar, spunândui; că vede bine că de aceasta sorte tot nu voi scăpa eu, ori acuma ori mai târzâu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea lui sa și învoit, zicândumi să întrebe și pre mămuca. Făcândui de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot ad dată au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis; orece so dat prin cap de vreai să merg catană? Atunci eu am dezlegat tot lucrul din fir a păr iar ea nu au dzis altceva decât; bine bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami. A doua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței, cu Funer Istvan el chear venisă din Budapesta acasă vorbind cu el miau poves-
-
fac tot ce îmi era datoriea, totuși nu puteam să intru în voea tati, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea lui nu eram luat în doi bani răi, în tot timpul cât am fost acasă. Alți omeni din vecini și din sat toți mă lăuda înaintea lui pentru hărnicia mea pentru lucrul cel făceam eu; o samă zicea către tata; să am eu un copil așa harnic ca a tău, mă Niculae nu mași da pe mult, eară el de-atâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că când dorme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa săl țiie Dzeu cu sănătate eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tote la o parte, să ne întorcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns și vreo două lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tote, până ce am ajuns cu vorba că eu încă ași voi să intru la miliție ca voluntari, spunândui; că vede bine că de aceasta sorte tot nu voi scăpa eu, ori acum sau mai târzîu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea lui sau și învoit, zicândumi să întrebe și pre mămuca. Făcândui de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot odată au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis blând; ore ce țo dat prin cap de vreai să meri catană? Atunci eu am deslegat tot lucrul din fir în păr, eară ea nu au dzis altceva decât; bine bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami. A doua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței, cu Funer Istvàn el chear venisă din Budapesta acasă, vorbind cu el meau poves-
-
fac tot ce îmi era datorie, totuși nu puteam să intru în voea tatii, din ce pricină nu știu nici în diua de astăzi. Destul că înaintea lui nu eram luat în doi bani, răi, în tot timpul cât am fost acasă. Alți omeni din vecini și din sat toți mă lăudau înaintea lui pentru hărnicia mea pentru lucrul cel făceam eu; o samă zicea către tata; să am eu un copil așa harnic ca a tău, mă Miculae nu maș da pe mult, eară el d-eaatâtea ori le răspundea ca cu gura altuia; bunui bun că când dorme nici de mâncat nu-i trebe, țî loi da de ginere. Eară acela îi răspundea; de ce nu bucuros numa săl țiie Dzeu cu sănătate eu-s învoit. Ce au fost au fost, acestea le vom lăsa tote la o parte, să ne întoarcem la obiect. Isprăvind lucrul câmpului am mai strâns și vreo două lemne, așa mergând odată cu tătuca în pădure cu carul după lemne am vorbit cu el despre miliție multe de tote, până ce am ajuns cu vorba că eu încă își voi să intru la miliție ca voluntar, spunândui; că vede bine că de aceasta sorte tot nu voi scăpa eu, ori acuma ori mai târzâu, tot de împlinit îi. Dnealui din partea lui sa și învoit, zicândumi să întrebe și pre mămuca. Făcândui de cunoscut și ei despre aceasta sau învoit și dânsa, însă tot ad dată au și lăcrămat privindumă pre mine, apoi au dzis; orece so dat prin cap de vreai să merg catană? Atunci eu am dezlegat tot lucrul din fir a păr iar ea nu au dzis altceva decât; bine bine, fă după cum ști tu, amu ești destul de cuminte dragu mami. A doua di mam întâlnit cu ficiorul olăriței, cu Funer Istvan el chear venisă din Budapesta acasă vorbind cu el miau poves-
Description
Save description- 47.2921849||24.3973258||||1
Năsăud/Naszód
Location(s)
Story location Năsăud/Naszód
- ID
- 6191 / 70086
- Contributor
- Biblioteca Judeteana Cluj
- Naval Warfare
- Prisoners of War
Login to leave a note