Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 10

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

Despărțirea mea decătră scumpa

vatră parințască.


​Acum pleacă trenul? chear acum, să întreba o samă

de omeni ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! ce să fie ore cu muierea

aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

giaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăina unicul ei fiu, eară bieți părinți

privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

nu de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

și plângea cu durere, știind că nu preste mult timp nu o va vedea nici

pe aceasta. După ce au pierduto din ochi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

Transcription saved

Despărțirea mea decătră scumpa

vatră parințască.


​Acum pleacă trenul? chear acum, să întreba o samă

de omeni ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! ce să fie ore cu muierea

aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

giaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăina unicul ei fiu, eară bieți părinți

privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

nu de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

și plângea cu durere, știind că nu preste mult timp nu o va vedea nici

pe aceasta. După ce au pierduto din ochi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


Transcription history
  • April 6, 2017 16:39:04 Laura Rauscher

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască.


    ​Acum pleacă trenul? chear acum, să întreba o samă

    de omeni ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

    cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! ce să fie ore cu muierea

    aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

    fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

    cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

    lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

    faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

    ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

    giaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

    stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

    iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăina unicul ei fiu, eară bieți părinți

    privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

    tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

    ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

    nu de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

    jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

    și plângea cu durere, știind că nu preste mult timp nu o va vedea nici

    pe aceasta. După ce au pierduto din ochi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

    mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

    eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  • March 24, 2017 11:53:03 Lucas Diaz

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască.


    ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă

    de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

    cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea

    aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

    fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

    cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

    lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

    faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

    ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

    geaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

    stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

    iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți

    privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

    tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

    ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

    nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

    jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

    și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici

    pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

    mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

    eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


  • March 24, 2017 11:40:54 Lucas Diaz

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască.


    ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă

    de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

    cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea

    aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

    fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

    cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

    lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


  • March 24, 2017 11:35:27 Lucas Diaz

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască.


    ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


  • November 9, 2016 12:56:40 Sorina Stanca (RO)

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască
    Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


  • November 9, 2016 12:55:00 Sorina Stanca (RO)

    Despărțirea mea decătră scumpa

    vatră parințască.

     

    Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70079
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


  • Română

  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note