Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 7

• April 10, 2017 09:41:50 Alina Nicula

                                                                                                      5

  și desfătândusă în sunetul melodios al muzicei, eră de le

  era sete lua de bine câte un păhărel de bere rece de pe gheață

  eară de avea altă sete, încă șo stâmpără având de brațetă

  pe acea mai iubită. Eară eu sărmanul de mine de acestea de tòte

  am fost închis și părăsit, am fost sîlît în loc de acestea de tòte

  să mă mulțămesc cu sbierătele sălbatece ale Arabilor și a

  Chinezilor, ce audîndule te înfiora până la òsă, aceasta era

  muzica mea și a consoldaților mei de pe vapor. „Ce să faci rabdă

  și taci” ca din zicală, îmi gândeam în mine, ce să fac pòte așa

  mio fost împărțit de la ursîtă. Dară ori și cum, totuși rău mio

  mai împărțit că când meau fost lumea mai dragă mau scos dintre

  òmeni noști și mau băgat printre; Arabi, Negri, (harapi)

  Singalezi, Indieni, Malaici, Chinezi, Japani și Dzeu îi mai

  știe câte feluri, fără să priceapă omul de la ei vreun cuvânt

  „Dòmne òre ce țam greșit? de așa reu mai pedepsit, mă întrebam

  de multe ori eu sângur ca un smintit de minte, și cugetând la

  noi acasă oftam greu și înădușit mai ales când eram în post

  singur, eară neavând cine să mă mângaie priveam la valurile

  înspumegate și așa privind numai ce vedém eșînd din

  ele câte un pește sau alt animal de mare, tot Dzeu îi trimetea

  și pre aceștea spre mângăierea mea, ca privindui pre ei

  sămi easă gândurile din cap. Dacă aș voii eu să scriu tòte

  câte mi sau dat de cap și am vădut în călătoriea mea atunci

  ași putea umplea trei cărți ca aceasta, dară eu nu voiesc

• April 10, 2017 09:40:58 Alina Nicula

                                                                                                      5
  

  și desfătândusă în sunetul melodios al muzicei, eră de le

  era sete lua de bine câte un păhărel de bere rece de pe gheață

  eară de avea altă sete, încă șo stâmpără având de brațetă

  pe acea mai iubită. Eară eu sărmanul de mine de acestea de tòte

  am fost închis și părăsit, am fost sîlît în loc de acestea de tòte

  să mă mulțămesc cu sbierătele sălbatece ale Arabilor și a

  Chinezilor, ce audîndule te înfiora până la òsă, aceasta era

  muzica mea și a consoldaților mei de pe vapor. „Ce să faci rabdă

  și taci” ca din zicală, îmi gândeam în mine, ce să fac pòte așa

  mio fost împărțit de la ursîtă. Dară ori și cum, totuși rău mio

  mai împărțit că când meau fost lumea mai dragă mau scos dintre

  òmeni noști și mau băgat printre; Arabi, Negri, (harapi)

  Singalezi, Indieni, Malaici, Chinezi, Japani și Dzeu îi mai

  știe câte feluri, fără să priceapă omul de la ei vreun cuvânt

  Dòmne òre ce țam greșit? de așa reu mai pedepsit, mă întrebam

  de multe ori eu sângur ca un smintit de minte, și cugetând la

  noi acasă oftam greu și înădușit mai ales când eram în post

  singur, eară neavând cine să mă mângaie priveam la valurile

  înspumegate și așa privind numai ce vedém eșînd din

  ele câte un pește sau alt animal de mare, tot Dzeu îi trimetea

  și pre aceștea spre mângăierea mea, ca privindui pre ei

  sămi easă gândurile din cap. Dacă aș voii eu să scriu tòte

  câte mi sau dat de cap și am vădut în călătoriea mea atunci

  ași putea umplea trei cărți ca aceasta, dară eu nu voiesc

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• April 10, 2017 09:28:19 Alina Nicula

                                                                                                      5
  

  și desfătândusă în sunetul melodios al muzicei, eră de le

  era sete lua de bine câte un păhărel de bere rece de pe gheață

  eară de avea altă sete, încă șo stâmpără având de brațetă

  pe acea mai iubită. Eară eu sărmanul de mine de acestea de tòte

  am fost închis și părăsit, am fost sîlît în loc de acestea de tòte

  să mă mulțămesc cu sbierătele sălbatece ale Arabilor și a

  Chinezilor, ce audîndule te înfiora până la òsă, aceasta era

  muzica mea și a consoldaților mei de pe vapor. „Ce să faci rabdă

  și taci” ca din zicală, îmi gândeam în mine, ce să fac pòte așa

  mio fost împărțit de la ursîtă. Dară ori și cum, totuși rău mio

  mai împărțit că când meau fost lumea mai dragă mau scos dintre

  òmeni noști și mau băgat printre; Arabi, Negri, (harapi)

  Singalezi, Indieni, Malaici, Chinezi, Japani și Dzeu îi mai

  știe câte feluri, fără să priceapă omul de la ei vreun cuvânt

  Dòmne ore ce țam greșit? de așa rău mai pedepsit, mă întrebam de multe ori eu sângur ca un smintit de minte, și cugetând la noi acasă oftam greu și înădușit mai ales când eram în post singur, eară neavând cine să mă mângâie priveam la valurile înspumegate și așa privind numai ce vedem eșind din ele câte un pește sau alt animal de mare, tot Dzeu îi trimetea și pre aceștea spre mângăierea mea, ca privindui pre ei sămi easă gândurile din cap. Dacă aș voii eu să scriu tote câte mi sau dat de cap și am vădut în călătoriea mea atunci ași putea umplea trei cărți ca aceasta, dară eu nu voiesc

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• April 6, 2017 16:23:08 Laura Rauscher

  și desfătândusă în sunetul melodios al muzicei, eră de le era sete lua de bine câte un păhărel de bere rece de pe gheață eară de avea altă sete, încă șo stâmpără având de brațetă pe acea mai iubită. Eară eu sărmanul de mine de acestea de tote am fost închis și părăcit, am fost silit în loc de acestea de tote să mă mulțămesc cu sbierătele sălbatece ale Arabilor și a Chinezilor, ce audîndule te înfiora până la osă, aceasta era muzica mea și a consoldaților mei de pe vapor. „Ce să faci rabdă și taci” ca din zicală, îmi gândeam în mine, ce să fac pote așa mio fost împărțit de la ursită. Dară ori și cum, totuși rău mio mai împărțit că când meau fost lumea mai dragă mau scos dintre omeni noști și mau băgat printre; Arabi, Negri, (harapi), Singalezi, Indieni, Malaici, Chinezi, Japani și Dzeu îi mai știe câte feluri, fără să priceapă omul de la ei vreun cuvânt. Domne ore ce țam greșit? de așa rău mai pedepsit, mă întrebam de multe ori eu sângur ca un smintit de minte, și cugetând la noi acasă oftam greu și înădușit mai ales când eram în post singur, eară neavând cine să mă mângâie priveam la valurile înspumegate și așa privind numai ce vedem eșind din ele câte un pește sau alt animal de mare, tot Dzeu îi trimetea și pre aceștea spre mângăierea mea, ca privindui pre ei sămi easă gândurile din cap. Dacă aș voii eu să scriu tote câte mi sau dat de cap și am vădut în călătoriea mea atunci ași putea umplea trei cărți ca aceasta, dară eu nu voiesc

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 8, 2016 14:37:40 Sorina Stanca (RO)

  și desfătândusă în sunetul melodios al muzicei, eră de le era sete lua de bine câte un păhărel de bere rece de pe gheață eară de avea altă sete, încă șo astâmpără având de brațetă pe acea mai iubită. Eară eu sărmanul de mine de acestea de tote am fost închis și părăcit, am fost silit în loc de acestea de tote că mă mulțămesc cu sbierătele sălbatece ale Arabilor și a Chinezilor ce audândule te înfiora până la osă, aceasta era muzica mea și a consoldaților mei de pe vapor. „Ce să faci rabdă și taci” ca din zicală, îmi gândeam în mine, ce să fac pote așa mio fost împărțit de la ursită. Dară ori și cum, totuși rău mio mai împărțit că când meau fost lumea mai dragă mau scos dintre omeni noștri și mau băgat printre; Arabi, Negri, (harapi), Singalezi, Indieni, Malaici, Chinezi, Japani și Dzeu îi mai știe câte feluri, fără să priceapă omul de la ei vreun cuvânt. Domne ore ce țam greșit? De așa rău mai pedepsit, mă întrebam de multe ori eu sângur ca un smintit de minte, și cugetând la noi acasă oftam greu și înădușit mai ales când eram în post singur, eară neavând cine să mă mângâie priveam la valurile înspumegate și așa privind numai cevedem eșind dinele câte un pește sau alt animal de mare, tot Dzeu îi trimetea și pre aceștea spre mângăuerea mea, ca privindui pre ei sămi easă gândurile din cap. Dacă aș voii eu să scriu tote câte mi sau dat de cap și am vădut în călătoria mea atunci aș putea umplea trei cărți ca aceasta, dară eu nu voiesc

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description