Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 6

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând să·l sorobească,

eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumò

Transcription saved

mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând să·l sorobească,

eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumò


Transcription history
  • April 10, 2017 09:56:07 Alina Nicula

    mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

    pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

    eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

    vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând să·l sorobească,

    eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

    cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

    din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

    îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

    nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

    plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

    sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

    venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

    calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

    tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

    încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

    departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

    de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

    că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

    dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

    închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

    și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

    fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

    mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

    alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumò

  • April 10, 2017 09:55:53 Alina Nicula

    mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

    pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

    eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

    vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând săl sorobească,

    eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

    cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

    din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

    îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

    nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

    plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

    sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

    venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

    calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

    tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

    încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

    departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

    de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

    că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

    dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

    închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

    și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

    fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

    mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

    alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumò


  • April 6, 2017 16:15:09 Laura Rauscher

    mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream

    pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

    eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

    vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească,

    eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

    cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea

    din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

    îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

    nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

    ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

    sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

    venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

    calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

    tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

    încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

    departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

    de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

    că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote

    dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

    închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei

    și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

    fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

    mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

    alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumasă


  • March 23, 2017 12:03:09 Lucas Diaz

    mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream

    pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

    eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

    vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească,

    eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

    cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea

    din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

    îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

    nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

    ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

    sarobit de atâtea nopți nedormite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

    venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

    calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

    tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

    încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

    departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

    de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

    că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote

    dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

    închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei

    și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

    fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

    mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

    alee și promenădi purtând de brață fetiță tinere frumoasă


  • November 8, 2016 14:36:52 Sorina Stanca (RO)

    mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească, eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și sarobit de atâtea nopți nedormite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre alee și promenădi purtând de brață fetiță tinere frumoasă


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód


ID
6191 / 70075
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/



  • Naval Warfare

  • Prisoners of War



Notes and questions

Login to leave a note